Poiana Stâna Regală si Stânca Franz Joseph

Doua dintre cele mai frumoase locuri de vizitat si admirat din Sinaia , cu privelisti absolut incantatoare sunt Poiana Regala si stancile Franz Joseph.

Acestea sunt destinatii mai putin cunoscute de turisti cu acces relativ usor pe jos sau cu masina iar pentru cei care au inspiratia sa ajunga la ele , frumusetea acestora taie rasuflarea. Poiana Regala pe care am descoperit-o acum foarte mult ani , prin 2010 este de fapt o pajiste alpina , situata la 1270 de metri , a carei unicitate este data de privelistea superba asupra Bucegilor , de la Furnica pana la abruptul Caraimanului. Pajistea este protejata de lege , aici fiind interzisa camparea de orice fel.

Aici Madalina in 2010..
Acest loc a fost descoperit de regele Carol si a facut parte din Domeniile Regale. Am aflat ca in zona poienii existau grajduri , locuinte ale angajatilor si o cabana in stil austriac. Datorita privelistii spectaculoase , a linistii desavarsite care imbie la contemplare , a aerului puternic si curat , poiana era destinatia favorita a Casei Regale.

Membrii acesteia ajungeau la ea, pe jos , pe asa numita Poteca Regala care pleaca din spatele Castelului Peles. In timpul comunismului Poiana Regala a fost exclusiv folosita de protipendada regimului si de familia Ceausescu motiv pentru care a intrat in uitare ca destinatie turistica.
Stanca Franz Joseph se afla in apropierea cabanei , pe drumul din padure , usor de recunoscut dupa amenajarea cu scari si balustrade. Se afla la o inaltime de 1299 metri altitudine si poarta numele imparatului Austro-Ungariei la dorinta lui Carol I. Se pare ca insusi regale Carol I a venit aici cu imparatul pentru a-i arata salbaticia si frumusetea zonei. Aceste stanci sunt unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere de pe Valea Prahovei asupra intregii vai , intre Poiana Tapului si Sinaia.

Venetia prin ochii mei…

Mi-am adus aminte de Venetia , si am un gand nehotarat asa cum e vremea de aprilie de afara : ba e ploaie si e frig ba e cald si crezi ca esti in plina vara. Venetia inseamna pentru mine un amestec de romantism zgaltait de hoarde de turisti care merg in toate directiile bezmetici de mirare…si o Venetie fermecatoare , eleganta dar suparator de aglomerata. Am stat aici doar o zi , poate ca alta ar fi fost impresia daca acordam mai mult timp acestui oras si nu m-as fi grabit sa bifez obiectivele principale caci a doua zi plecam in Toscana. Initial nu voiam decat sa hoinaresc , fara nicio graba si fara niciun scop pe stradutele ei, sa o simt si sa o cunosc exact asa cum este dar caldura de iulie a fost suficient de mare cat sa-mi atrofieze simturile. Voiam cafea si o pizza . Nu am avut timp decat pentru apa dar Venetia nu este despre cafea si pizza . Pentru unii este orasul romantismului sublim iar pentru altii orasul tradarilor sublime. Gondolele sunt tradate de vaporetto , cladirile , de o frumusete aparte sunt tradate de mirosurile mucegaite a tencuielilor cazute. Mi-a fost greu sa aleg un loc preferat , dar recunosc ca exista unul. Privelistea catre Canal Grande de pe Podul Rialto.

Din gara am mers suficient de mult pe stradutele ferite de bataia soarelui ,uneori ne-am ratacit , uneori am vizitat un obiectiv iesit in cale ..si am aflat ca toate stradutele duc in Piata San Marco.
Venetia contemporana , nu este o carte de dragoste ci una de istorie unde oamenii traiesc o isterie zgomotoasa in contra timp cu ceea ce , probabil , cei mai multi dintre ei si-au propus.
Ai putea să te amăgești ușor, să cazi în capcana iluziei unei povești de amor cu Casanova, deși chiar și el și-a dorit o evadare.
N-am sa povestesc aici despre toate lucrurile minunate pe care le puteti vedea si trai in Venetia. Trebuie sa fiti acolo si sa simtiti pe propriul suflet acest oras.Venetia iti da senzatia unui imens platou de cinema unde toate au fost adunate la un loc pentru un film istoric…
“Merceria”
Ca o curiozitate, se pare că termenul de „mercerie” provine din Veneţia. Merceria desemna în urmă cu câteva sute de ani în urmă locul unde se vindeau haine şi ţesături. În zilele noastre, sensul acesta s-a pierdut în mare parte.”
“Ciao”
Puţini ştiu că renumitul cuvânt “Ciao” are origini veneţiene. Este, de fapt, o prescurtare a propoziţiei “Sciavo vostro” ( sau “schiavo vostro”) care înseamnă literal “sclavul dumneavoastră”. A fost o formă de salut folosită în vechime, utilizată restrâns în zilele noastre.”
“Tiramisu”
Vestita prăjitură Tiramisu este un fel culinar specific veneţian şi se bucură de aprecierea gurmanzilor din întreaga lume. “

Cateva lucruri mai putin stiute despre Mănăstirea Curtea de Argeș

Mănăstirea Curtea de Argeș
Cine era Manoli din Niaesia ? De ce apare Numele lui Allah pe cărămida cheii de boltă?
Cine era de fapt Ana?
Ce ascund zidurile mănăstirii ?
Un element misterios , pasarile din bronz.
Sacrificiul, redat în arhitectura mănăstirii.

Manoli din Niaesia, era armean, astfel explicându-se anumite elemente de arhitectură armeană şi georgiana din construcţia Mănăstirii.
Numele lui Allah pe cărămida cheii de boltă.
Un lucru greu de acceptat şi încă destul de puţin cunoscut a fost evidenţiat de marele istoric, arheolog, epigrafist şi folclorist român din secolul XIX, Grigore G. Tocilescu, care a spus că a identificat pe cărămida cheii de boltă, scris cu caractere osmane, numele lui Allah (Grigore G. Tocilescu- Biserica Episcopală a Mănăstirii Curtea de Argeş restaurată în zilele M.S. Regelui Carol I şi sfinţită din nou în ziua de 12 septembrie 1886). “Din nefericire, nu avem imagini cu această cărămidă şi, mai ales, nu ştim ce s-a întâmplat cu ea după reconstruire” mai spune Ştefan Dumitrache .

Un element misterios , pasarile din bronz.

Paul din Alep e cel care menționează un alt element misterios al mănăstirii, cel al păsărilor din bronz cântătoare. El auzise cum în trecut deasupra fiecăruia dintre cele 84 de discuri ceramice de pe fațadă era montată câte o pasăre din bronz, cu aripile tot din bronz și cu mici clopoței atârnați de aripi. Când bătea vântul, păsările scoteau un zgomot șuierat, iar clopoțeii se clătinau. Se pare că păsările au existat cu adevărat, căci Paul din Alep chiar a văzut trei dintre ele încă la locul lor, iar mult mai târziu restauratorul monumentului, André Lecomte du Noüy, confirmă și el că a descoperit câteva resturi din aceste păsări cu ocazia săpăturilor arheologice. Astăzi putem doar să ne imaginăm sunetul produs de sutele de clopoţei, pe măsură ce te apropiai de biserică…

Ce ascund zidurile mănăstirii
Inscripţia în slavonă de pe zidurile impunătorului lăcaş de cult de la Curtea de Argeş, despre care mulţi cred că ar localiza punctul în care Ana lui Manole ar fi fost zidită, nu are nimic de-a face cu acest lucru. Explicaţia este simplă, fiindcă legenda vorbeşte despre edificiul dinaintea actualei structuri a mănăstirii Curtea de Argeş – care datează abia de la 1886 (anul finalizării construcţiei pe care o vedem astăzi). “Este vorba doar despre o inscripţie în limba slavonă care aminteşte de donaţiile pe care un mare negustor al acelor vremuri le-a făcut mănăstirii”, explică istoricul Ştefan Dumitrache

Ana, sora de lapte a lui Neagoe Basarab

Dacă istoria îl plasează pe Manole sau Manoli alături de Neagoe Basarab, izvoarele nescrise o plasează, în sute de variante, pe Ana alături de celebrul meşter. “Legenda culeasă de Vasile Alecsandri nu este singura care vorbeşte despre Meşterul Manole şi sacrificiul său suprem pentru ridicarea Mănăstirii. Există multe alte variante ale baladei Mănăstirii Curtea de Argeş care, puse cap, creează o imagine mai detaliată a Anei lui Manole. Ştim că personajul acesta a existat. Ana a fost sora de lapte a lui Neagoe şi fiica din flori a lui Pârvu Craiovescu şi se pare că a fost soţia acestui Manoli”, spune istoricul Ştefan Dumitrache. Despre Ana şi dragostea pe care Manole i-a purtat-o vorbesc nu doar memorabilele versuri ale cunoscutei balade, ci şi versiuni mai puţin ştiute ale legendei Mănăstirii Argeşului. Potrivit uneia dintre acestea, de Manole a fost îndrăgostită cu patimă şi fiica unui negustor din Câmpulung, Zorza, iubită, la rândul sau, de un mare logofăt – Harvat. Legenda ne spune că fata îl iubea fără scăpare pe acest Manoli, care însă nu avea ochi decât pentru legendara sa Ana.

„Ana şi-a găsit sfârşitul în timpul unei revolte a meşterilor”
Potrivit legendei, Manole îşi sacrifică soţia, zidirea Anei fiind, prin emoţia şi durerea pe care le transmite, cel mai memorabil moment al baladei. “Neagoe a vrut cei mai buni meşteri la construirea acestei mănăstiri. Aşa l-a adus aici pe Manoli, a cărui prezenţă a stârnit invidii de partea celorlaţi meşteri, intrigaţi de faptul că domnitorul a chemat un străin că să ridice mănăstirea. Faptul că ceea ce ziua se ridica, noaptea se năruia este pus tocmai pe seama acestor invidii şi neînţelegeri care au apărut. Dimensiunile, planurile lui Manole erau sabotate de unii dintre ceilalţi meşteri. Nu de toţi, fiindcă Manoli a avut şi aliaţi care i-au recunoscut geniul. Unul dintre aceşţia din urmă este Vitus Stots, meşterul pietrar care a realizat ornamentele mănăstirii Curtea de Argeş, care, la rândul lui, studiase, ca şi Manoli, în Imperiul Otoman, tot pe lângă un arhitect armean”, explică Ştefan Dumitrache, care arată că tocmai din cauza acestor neînţelegeri, ridicarea mănăstirii a durat cinci ani. Pe fondul amintitelor neînţelegeri sunt contruite şi explicaţiile legate de moartea Anei. “Ana şi-a pierdut viaţa în urma unei revolte a meşterilor şi a fost zidită în zidurile bisericii, iar acest lucru are legătură cu o veche tradiţie românească, << zidirea umbrei>>. Potrivit unui vechi obicei, unei persoane care stătea la soare şi căreia i se profila bine umbra, i se măsura, pe furiş, cu ajutorul unui bâte, înalţimea acestui profil. Jalonul se rupea la dimensiunea umbrei şi, ulterior, se îngropa în zidurile clădirilor. Legat de această practică străveche, se credea că cei care constatau că li s-a rupt umbra, înnebuneau, de aceea întregul obicei trebuia să se facă pe ascuns”, mai spune istoricul Ştefan Dumitrache.Mitul fundamental potrivit căruia nimic nu se poate clădi şi nimic nu poate rezista dacă nu are la bază un sacrificiu se adevereşte în unele din variantele legendei nu doar prin moartea Anei, ci şi prin cea a pruncului din pântecul femeii, deşi în folclor există versiuni potrivit cărora fiul avea să-şi găsească sfârşitul mai târziu.
Sacrificiul, redat în arhitectura mănăstirii
“De altfel, cele două turle de deasupra pronaosului răsucite din exterior spre interior, de jos în sus, simbolizează ascensiunea, prin sacrificiul Anei şi al copilului, de la pământ la cer”, argumentează directorul Muzeului Curtea de Argeş.

Cel mai nou obiectiv din Bucegi – Turbăria Lăptici

Imaginati-va ca undeva in masivul Bucegi , intr-o primavara racoroasa, un loc superb , bine ascuns de ochii lumii se pregateste de inca o zi obisnuita de munte , o mlastina mai deosebita isi asteapta turistii dornici de aer curat , revigorant si de lectii de botanica.
Turbaria Laptici , mlastina cu plante rare se afla la circa 1500 m altitudine si este cel mai nou obiectiv turistic din masivul montan Bucegi care pana de curand era o anonima pentru publicul larg dar si un secret pastrat de botanisti.
Mlastina este accesibila oricui , caci are un traseu amenajat cu barne de lemn unde printre brazi te poti plimba deasupra unui covor de muschi . alaturi de plante rare , unele fiind chiar carnivore.
Daca turbaria v-a facut curiosi si v-a atras atentia , va recomand sa-i faceti o vizita dimneata , cand Laptici se apropie cel mai mult de numele pe care il poarta. Poteca din lemn si turba sunt acoperite de un nor de cristal foarte frumos. Cand soarele incepe a se urca pe cer , magia dispare si ramane doar ineditul dar interesul este clar pentru unicitate fiindca nu exista in alta parte din tara o mlastina la o altitudine mai mare.
Cum ajungeti aici ? Foarte simplu! De pe drumul național care leaga Sinaia de Târgoviște , la cca 8 km de statiune se coteste în dreptul indicatoarelor spre Cabana Cuibul Dorului și se urca pana la intersecția unde se afla Cabana Dichiu. Faceti stanga, spre Padina. La prima intersectie, mergeti spre dreapta iar la prima bifurcatie alegeti tot drumul din dreapta spre Barajul Bolboci. Drumul ocoleste Lacul Bolboci, dar la capatul lui inainte de bifurcația spre Padina, ajungeti la Turbăria Lăptici.